umilință

română

Etimologie

Din a umili + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /u.mi'lin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului umilință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umilință	umilințe
Articulat	umilința	umilințele
Genitiv-Dativ	umilinței	umilințelor
Vocativ	umilință	umilințelor

1. sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere.
2. (în morala creștină) atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie.
3. slugărnicie.
4. situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• iluminat
• luminați
• mulinați

Referințe

• DEX '98 via DEX online