prefect

română

Etimologie

Din latină praefectus.

Pronunție

• AFI: /pre'fekt/

Substantiv

Declinarea substantivului prefect
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prefect	prefecți
Articulat	prefectul	prefecții
Genitiv-Dativ	prefectului	prefecților
Vocativ	prefectule	prefecților

1. (în roma antică) demnitar care conducea o prefectură.
2. (în vechea organizație administrativă a țării) șef al administrației și poliției într-un județ, care reprezenta aici puterea centrală.
3. persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar.

Cuvinte derivate

• subprefect

Cuvinte compuse

• prefect de poliție, prefectul poliției

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online