Etimologie

Din bulgară прeточа (pretoča), sârbocroată pretočiti.

Pronunție

  • AFI: /pri.to'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
pritoci
Infinitiv a pritoci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pritocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pritocească
Participiu pritocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); (p.gener.) a turna un lichid dintr-un vas în altul.
  2. (v.tranz.) a scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeamă dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund.
  3. (v.tranz.) (fig.) a muta dintr-un loc în altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe