română

Etimologie

Din a rândui + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /rɨn'daʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
rândaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rândaș rândași
Articulat rândașul rândașii
Genitiv-Dativ rândașului rândașilor
Vocativ rândașule rândașilor
  1. om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă.


Traduceri

Anagrame

Referințe