realism
Etimologie
Din franceză réalisme.
Pronunție
- AFI: /re.a'lism/
Substantiv
Declinarea substantivului realism | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | realism | invariabil |
Articulat | realismul | invariabil |
Genitiv-Dativ | realismului | invariabil |
Vocativ | realismule | invariabil |
- mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice.
- nume generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și posibilitatea de a cunoaște obiectul.
- curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale.
- atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online