referee
 Vezi și : référée
|
(English)
Etimologie
Din engleză medie, care provine inevitabil din franceză veche referer („a referi, a relata”) < latină referō („a căra înapoi; a notifica”); echivalent cu (to) refer („a menționa, a referi”) + -ee.
Pronunție
- AFI: /ˌɹɛfəˈɹiː/
Substantiv
referee, pl. referees
- (sport) arbitru
- The referee gave him a red card.
- The referee kicked Jim out of the game for fighting.
- (p.ext.) judecător
- persoană care dă referințe, referent
- Your application, along with letters from three referees, should be received by January 31.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului to referee | |
| Infinitiv | to referee |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
referees |
| Trecut simplu | refereed |
| Participiu trecut | refereed |
| Participiu prezent | refereeing |
- (sport) a arbitra
- He has to referee three hockey games this weekend.