regență
română
Etimologie
Din franceză régence.
Pronunție
- AFI: /re'ʤen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului regență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | regență | regențe |
| Articulat | regența | regențele |
| Genitiv-Dativ | regenței | regențelor |
| Vocativ | regență | regențelor |
- guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă.
- stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. xVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online