regent
 Vezi și : Regent, régent
|
Etimologie
Din franceză regent < latină régens, régentis.
Pronunție
- AFI: /re'ʤent/
Substantiv
| Declinarea substantivului regent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | regent | regenți |
| Articulat | regentul | regenții |
| Genitiv-Dativ | regentului | regenților |
| Vocativ | regentule | regenților |
- persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(català)
Etimologie
Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).
Pronunție
Substantiv
regent m.f., regents pl.
- (ist., pol.) regent
Cuvinte apropiate
Adjectiv
| Declinarea adjectivului regent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | regent | regents |
| Feminin | regenta | regentes |
Referințe
(dansk)
Etimologie
Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).
Pronunție
- AFI: /ʁεˈgεnˀd/
Substantiv
| Declinarea substantivului regent | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | regent | regenten | regenter | regenterne |
| Genitiv | regents | regentens | regenters | regenternes |
- (ist., pol.) regent
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Referințe
(English)
Etimologie
Din anglo-normandă regent, care provine din franceză medie regent < latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).
Pronunție
- AFI: /ˈɹiːdʒənt/
Substantiv
regent, pl. regents
- (astăzi rar; ist.) conducător
- (ist., pol.) regent
- The Queen acted as regent, because the King had not yet come of age.
- (în SUA și Canada; educ.) membru al consiliului de conducere
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Adjectiv
regent (comp. more regent, sup. most regent)
Sinonime
Referințe
Etimologie
Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului regent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | regent | regenten |
| Diminutiv | regentje | regentjes |
- (ist., pol.) regent
Etimologie
Din regenen.
Pronunție
- AFI: /ˈreːɣənt/
Verb
- forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru regenen.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru regenen.
Referințe
(svenska)
Etimologie
Din latină regēns („ordonanță; conducător, guvernator”), forma de participiu prezent pentru regō („a conduce, a guverna”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului regent | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | regent | regenten | regenter | regenterna |
| Genitiv | regents | regentens | regenters | regenternas |
- (ist., pol.) regent