king

română

Împrumtat din engleză king, qing < mandarină 磬 ‎(qìng).

Declinarea substantivului king
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	king	invariabil
Articulat	kingul	invariabil
Genitiv-Dativ	kingului	invariabil
Vocativ	-	invariabil

Din engleză medie king, kyng, care provine din engleză veche cyng, cyning < proto-germanică *kuningaz, *kunungaz‎ („rege”).

Înrudit cu scoțiană joasă king, friziană de nord köning, friziană de vest kening, neerlandeză koning, germană de jos Koning, Köning, germană König, daneză konge, suedeză konung, kung, islandeză konungur, kóngur, finlandeză kuningas și rusă князь‎ (knjazʹ).

king, pl. kings

(pol., ist.) rege, monarh
Henry VIII was the king of England from 1509 to 1547.‎
(fig.) rege
Howard Stern styled himself as the "king of all media".‎
(p.ext.) rege
In times of financial panic, cash is king.‎
(la șah, la cărți, etc.) rege
(în Anglia; argou) fel de hârtie mai groasă folosită în fabricarea țigaretelor
Oi mate, have you got kings?‎
(entom.) masculul libelulei
(spec.) pat mare

cuvinte compuse

vedeți și