revers
română
Etimologie
Din franceză revers < latină reversus, germană Revers.
Pronunție
- AFI: /re'vers/
Substantiv
| Declinarea substantivului revers | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | revers | reversuri |
| Articulat | reversul | reversurile |
| Genitiv-Dativ | reversului | reversurilor |
| Vocativ | reversule | reversurilor |
- dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc.
- (fig.) partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc.
Expresii
- Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online