rubia
română
Etimologie
Din turcă rubya.
Pronunție
- AFI: /ru'bja/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubia | rubiele |
| Articulat | rubiaua | rubielele |
| Genitiv-Dativ | rubielei | rubielelor |
| Vocativ | rubia | rubielelor |
- numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. xIX.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online