săgetat
română
Etimologie
Din verbul a săgeta.
Pronunție
- AFI: /sə.ʤeˈtat/
Substantiv
| Declinarea substantivului săgetat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | săgetat | invariabil |
| Articulat | săgetatul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | săgetatului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului săgetat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | săgetat | săgetați |
| Feminin | săgetată | săgetate |
| Neutru | săgetat | săgetate |
- atins, lovit, străpuns de săgeată.
- rănit cu lovituri de săgeată.
- ucis cu lovituri de săgeată.
- în formă de săgeată.
- ca o săgeată.
- (în credințe și în superstiții populare; fig.) bolnav de săgetătură.
- (fig.) care simte o durere fizică neașteptată, bruscă (și violentă).
- (fig.) copleșit brusc de un sentiment, de o stare afectivă.
- (despre zbor, mers etc. fig.) cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă).
Sinonime
- 9: săgetător
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din săgeta.
Verb
- forma de participiu trecut pentru săgeta.