săgeta
Vezi și : săgetă |
Etimologie
Din latină sagittare.
Pronunție
- AFI: /sə.ʤeˈta/
Verb
Conjugarea verbului săgeta | |
Infinitiv | a săgeta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
săgetez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să săgeteze |
Participiu | săgetat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
- (v.intranz.) a arunca săgeți cu arcul.
- (v.tranz.) (fig.) a produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
- (v.tranz.) a provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă.
- (v.tranz.) a se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
- (v.tranz.) a face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.
- (v.intranz.) (fig.) a se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni.
- (v.intranz.) a fulgera; a trăsni.
- (v.tranz.) (fig.) (despre un izvor de lumină) a împrăștia raze.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din săgeta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru săgeta.
Referințe
- DEX '98 via DEX online