română

Variante

Etimologie

Din latină *confundāre.

Pronunție

  • AFI: /ku.funˈda/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cufunda
Infinitiv a (se) cufunda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cufund
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cufunde
Participiu cufundat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a intra sau a faceintre într-un lichid sau într-o materie moale.
    A cufunda un obiect într-un lichid.
  2. (v.refl.) a intra în adânc; a dispărea (undeva).
    Își cufundă fruntea în palme.
  3. a prezenta o adâncitură.
  4. (despre ochi) a fi înfundat în orbite.
  5. (poetic) a se pierde (în umbră, în întuneric etc.).
  6. (fig.) (despre aștri) a trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului).
  7. (despre pământ) a se prăbuși.
  8. (v.refl.) (fig.) a se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc.
  9. (v.tranz.) (fig.) (rar) a compromite, a distruge.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe