secretară

română

Etimologie

Din secretar.

Pronunție

• AFI: /se.kre'ta.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului secretară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	secretară	secretare
Articulat	secretara	secretarele
Genitiv-Dativ	secretarei	secretarelor
Vocativ	secretaro	secretarelor

1. persoană care conduce secretariatul într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective.
2. persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajată particulară a acestuia).
3. (în structura organizatorică a unor partide și organizații) denumire a unor funcții eligibile de conducere.
4. funcționară care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crestarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online