secretară
română
Etimologie
Din secretar.
Pronunție
- AFI: /se.kre'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului secretară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secretară | secretare |
| Articulat | secretara | secretarele |
| Genitiv-Dativ | secretarei | secretarelor |
| Vocativ | secretaro | secretarelor |
- persoană care conduce secretariatul într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective.
- persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajată particulară a acestuia).
- (în structura organizatorică a unor partide și organizații) denumire a unor funcții eligibile de conducere.
- funcționară care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online