simetrie
Etimologie
Din latină symmetria, franceză symétrie.
Pronunție
- AFI: /si.me'tri.e/
Substantiv
Declinarea substantivului simetrie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | simetrie | simetrii |
Articulat | simetria | simetriile |
Genitiv-Dativ | simetriei | simetriilor |
Vocativ | simetrie | simetriilor |
- proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot.
- (spec.) proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online