sincopă

română

Etimologie

Din franceză syncope.

Pronunție

• AFI: /sin'ko.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului sincopă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sincopă	sincope
Articulat	sincopa	sincopele
Genitiv-Dativ	sincopei	sincopelor
Vocativ	sincopă	sincopelor

1. încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare.
2. (muz.) efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior.
3. fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt.
4. (rar) întrerupere, pauză.

Cuvinte derivate

• sincopa

Traduceri

suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt

engleză: syncope (English) esperanto: sinkopo (Esperanto)

franceză: syncope (français) f. germană: Synkope (Deutsch) f.

Anagrame

• capișon

Referințe

• DEX '98 via DEX online