pauză
Etimologie
Din latină pausa, franceză pause, germană Pause.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pauză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pauză | pauze |
| Articulat | pauza | pauzele |
| Genitiv-Dativ | pauzei | pauzelor |
| Vocativ | pauză | pauzelor |
- suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus.
- (la școală) recreație.
- (la spectacole) antract.
- (concr.) semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi.
- (concr.) linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără pauză = continuu, neîntrerupt.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online