sprinta
Etimologie
Din franceză sprinter.
Pronunție
- AFI: /sprin'ta/
Verb
Conjugarea verbului sprinta | |
Infinitiv | a sprinta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sprintez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sprinteze |
Participiu | sprintat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă).
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs
Referințe
(svenska)
Etimologie
Din sprint.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
Conjugarea verbului sprinta | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | sprinta | sprintas |
Prezent | sprintar | sprintas |
Perfect | sprintade | sprintades |
Supin | sprintat | sprintats |
Imperativ | sprinta | |
Participiu | ||
Prezent | sprintande, sprintandes | |
Perfect | sprintad |
- a sprinta
- Jag var tvungen att sprinta den sista biten.