spumega

română

Etimologie

Din spumă (după a fumega).

Pronunție

• AFI: /spu.me'ga/

Verb

Conjugarea verbului spumega
Infinitiv	a spumega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spumeg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spumege
Participiu	spumegat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre lichide; la pers. 3) a face spume (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma.
2. (v.intranz.) (despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) a se acoperi de spumă, a face clăbuci la gură; a spuma.
3. (v.intranz.) (fig.) a fi exuberant, a clocoti de viață.

Cuvinte derivate

• spumegare
• spumegos
• spumegător
• înspumega

Expresii

• A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online