staroste

română

Etimologie

Din slavă (veche) starosta.

Pronunție

• AFI: /ˈsta.ros.te/

Substantiv

Declinarea substantivului staroste
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	staroste	starosti
Articulat	starostea	starostii
Genitiv-Dativ	starostei	starostilor
Vocativ	staroste	starostilor

1. conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; (p.gener.) conducător, șef, fruntaș.
2. persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării.
3. (reg.) persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; (p.ext.) persoană care conduce ceremonia nunții.

Cuvinte derivate

• stărosti
• stărostie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online