staroste
română
Etimologie
Din slavă (veche) starosta.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului staroste | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | staroste | starosti |
| Articulat | starostea | starostii |
| Genitiv-Dativ | starostei | starostilor |
| Vocativ | staroste | starostilor |
- conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; (p.gener.) conducător, șef, fruntaș.
- persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării.
- (reg.) persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; (p.ext.) persoană care conduce ceremonia nunții.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online