contrar
Variante
Etimologie
Din franceză contraire < latină contrarius.
Pronunție
Adjectiv
Adverb
Substantiv
Declinarea substantivului contrar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | contrar | contrarii |
Articulat | contrarul | contrariile |
Genitiv-Dativ | contrarului | contrariilor |
Vocativ | contrarule | contrariilor |
- (la pl.; în forma contrarii) denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții.
Traduceri
Traduceri
Prepoziție
Referințe
- DEX '98 via DEX online