croșetă
română
Variante
Etimologie
Din franceză crochet.
Pronunție
- AFI: /kro'ʃe.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului croșetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | croșetă | croșete |
| Articulat | croșeta | croșetele |
| Genitiv-Dativ | croșetei | croșetelor |
| Vocativ | croșetă | croșetelor |
- ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc.
- unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie.
- piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn.
- paranteză dreaptă.
- (în arhitectura gotică, în forma croșet) ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online