sublim

română

Etimologie

Din franceză sublime.

Pronunție

• AFI: /su'blim/

Adjectiv

Declinarea adjectivului sublim
	Singular	Plural
Masculin	sublim	sublimi
Feminin	sublimă	sublime
Neutru	sublim	sublime

1. care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.

Cuvinte compuse

• Sublima Poartă

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului sublim
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sublim	sublime
Articulat	sublimul	sublimele
Genitiv-Dativ	sublimului	sublimelor
Vocativ	sublimule	sublimelor

1. forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online