suflare

română

Etimologie

Din a sufla.

Pronunție

• AFI: /su'fla.re/

Substantiv

Declinarea substantivului suflare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflare	suflări
Articulat	suflarea	suflările
Genitiv-Dativ	suflării	suflărilor
Vocativ	suflare	suflărilor

1. acțiunea de a sufla și rezultatul ei.
2. aerul respirat; (fig.) faptul de a trăi, de a exista.
3. ființă, viețuitoare; (p.ext.) oameni, lume, popor.
4. adiere de vânt.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede.

Expresii

• Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
• A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răsufle

Referințe

• DEX '98 via DEX online