răsufla
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rə.suˈfla/
Verb
Conjugarea verbului răsufla | |
Infinitiv | a răsufla |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
răsuflu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răsufle |
Participiu | răsuflat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) (pop.) a respira.
- (v.intranz.) a-și reveni după o emoție, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simți o ușurare după o stare de încordare.
- (v.intranz.) a face popas, a sta să se odihnească.
- (v.intranz.) a avea liniște, a nu se (mai) simți în primejdie, a se simți la adăpost.
- (v.intranz.) (despre vase, recipiente, locuri închise) a comunica cu exteriorul, a străbate spre exterior, a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care îl conține, printr-o gaură mică sau printr-o crăpătură; (despre conținutul unui vas) a țâșni, a se scurge prin crăpături.
- (v.refl.) (despre unele alimente sau băuturi) a-și pierde tăria, gustul datorită păstrării într-un vas prost închis sau în condiții proaste.
- (v.intranz. și tranz. refl.) (pop.) a (-și) destăinui gândurile și sentimentele ascunse, apăsătoare, pentru a se liniști.
- (v.intranz. și tranz.) (despre gânduri sau planuri ascunse) a ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle; a (se) difuza.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online