tenis
Etimologie
Din engleză, franceză tennis.
Pronunție
- AFI: /'te.nis/
Substantiv
- (și în sintagma tenis de câmp) joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului tenis | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tenis | teniși |
Articulat | tenisul | tenișii |
Genitiv-Dativ | tenisului | tenișilor |
Vocativ | tenisule | tenișilor |
- (mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis.
- Pereche de teniși.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online