terț
română
Etimologie
Din latină tertius, italiană terzo.
Pronunție
- AFI: /terʦ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului terț | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | terț | terți |
| Feminin | terță | terțe |
| Neutru | terț | terțe |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului terț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | terț | terți |
| Articulat | terțul | terții |
| Genitiv-Dativ | terțului | terților |
| Vocativ | terțule | terților |
- (jur.) persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online