terț

română

Etimologie

Din latină tertius, italiană terzo.

Pronunție

• AFI: /terʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului terț
	Singular	Plural
Masculin	terț	terți
Feminin	terță	terțe
Neutru	terț	terțe

1. care vine în rândul al treilea; al treilea.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului terț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	terț	terți
Articulat	terțul	terții
Genitiv-Dativ	terțului	terților
Vocativ	terțule	terților

1. (jur.) persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte.

Cuvinte compuse

• terțul exclus

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online