tiran
română
Etimologie
Din neogreacă τιραννοσ (tirannos), franceză tyran.
Pronunție
- AFI: /ti'ran/
Substantiv
| Declinarea substantivului tiran | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tiran | tirani |
| Articulat | tiranul | tiranii |
| Genitiv-Dativ | tiranului | tiranilor |
| Vocativ | tiranule | tiranilor |
- stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate (care guverna cu cruzime); (p.gener.) șef de stat care conduce în mod absolut; despot.
- persoană care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; om crud, nemilos.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului tiran | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | tiran | tirani |
| Feminin | tirană | tirane |
| Neutru | tiran | tirane |
- care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; crud, nemilos.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online