toceală

română

Etimologie

Din a toci + sufixul eală.

Pronunție

• AFI: /to'ʧe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului toceală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toceală	toceli
Articulat	toceala	tocelile
Genitiv-Dativ	tocelii	tocelilor
Vocativ	toceală	tocelilor

1. faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală.
2. faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alocate

Referințe

• DEX '98 via DEX online