topică
română
Etimologie
Din topic.
Pronunție
- AFI: /to'pi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului topică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | topică | topici |
| Articulat | topica | topicile |
| Genitiv-Dativ | topicii | topicilor |
| Vocativ | topică | topicilor |
- (lingv.) ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază.
- parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază.
- (la pl.; în retorica antică) argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online