topliță

română

Etimologie

Din slavă (veche) toplica.

Pronunție

• AFI: /'to.pli.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului topliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	topliță	toplițe
Articulat	toplița	toplițele
Genitiv-Dativ	topliței	toplițelor
Vocativ	topliță	toplițelor

1. (reg.) izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna.
2. braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă.
3. loc special amenajat într-o topliță pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pilotat

Referințe

• DEX '98 via DEX online