tranșă
română
Etimologie
Din franceză tranche.
Pronunție
- AFI: /'tran.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tranșă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tranșă | tranșe |
| Articulat | tranșa | tranșele |
| Genitiv-Dativ | tranșei | tranșelor |
| Vocativ | tranșă | tranșelor |
- fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție.
- fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate.
- suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online