tricicletă

română

Etimologie

Din franceză tricycle (modificat după bicicletă).

Pronunție

• AFI: /tri.ʧi'kle.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului tricicletă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tricicletă	triciclete
Articulat	tricicleta	tricicletele
Genitiv-Dativ	tricicletei	tricicletelor
Vocativ	tricicletă	tricicletelor

1. vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu.

Cuvinte derivate

• mototricicletă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online