tricota

română

Etimologie

Din franceză tricoter.

Pronunție

• AFI: /tri.ko'ta/

Verb

Conjugarea verbului tricota
Infinitiv	a tricota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tricotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tricoteze
Participiu	tricotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.

   A tricota un pulover.

Sinonime

• împleti, (Transilv. și Ban.) ștricăni

Cuvinte derivate

• tricot
• tricotaj
• tricotare
• tricotat
• tricoter

Cuvinte compuse

• mașină de tricotat

Traduceri

a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot

catalană: tricotar (català) cehă: plést (čeština) engleză: knit (English) esperanto: triki (Esperanto) finlandeză: neuloa (suomi), kutoa (suomi) franceză: tricoter (français) germană: stricken (Deutsch)

italiană: lavorare a maglia (italiano) norvegiană: strikke (norsk) neerlandeză: breien (Nederlands) portugheză: tricotar (português) spaniolă: tricotar (español) suedeză: sticka (svenska) turcă: örmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online