tub fonator

română

Etimologie

Din tub + fonator.

Pronunție

• AFI: /tub fo.na'tor/

Cuvânt compus

tub fonator

1. organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online