tui

română

Etimologie

Din turcă tuğ.

Pronunție

• AFI: /tuj/

Substantiv

Declinarea substantivului tui
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tui	tuiuri
Articulat	tuiul	tuiurile
Genitiv-Dativ	tuiului	tuiurilor
Vocativ	tuiule	tuiurilor

1. steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online