uree

română

Etimologie

Din franceză urée.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului uree
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uree	invariabil
Articulat	ureea	invariabil
Genitiv-Dativ	ureei	invariabil
Vocativ	uree	invariabil

1. substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online