valență

română

Etimologie

Din franceză valence.

Pronunție

• AFI: /va'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului valență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	valență	valențe
Articulat	valența	valențele
Genitiv-Dativ	valenței	valențelor
Vocativ	valență	valențelor

1. (chim.) mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv.
2. forță de legătură între doi atomi ai unei molecule.
3. (fig.) însușire, posibilitate (de dezvoltare).

Cuvinte derivate

• plurivalență

Cuvinte compuse

• liniuță de valență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online