virgulă
Etimologie
Din franceză virgule.
Pronunție
- AFI: /'vir.gu.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului virgulă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | virgulă | virgule |
Articulat | virgula | virgulele |
Genitiv-Dativ | virgulei | virgulelor |
Vocativ | virgulă | virgulelor |
- semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției.
- semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale.
- semn întrebuințat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online