zăcea
Etimologie
Pronunție
- AFI: /zə'ʧe̯a/
Verb
Conjugarea verbului zăcea | |
Infinitiv | a zăcea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zac |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zacă |
Participiu | zăcut |
Conjugare | II |
- (v.intranz.) a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
- a fi doborât.
- Copacii zac la pământ.
- a sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli.
- Zace de o lună la pat.
- a fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
- (despre sentimente, calități, defecte etc.) a sta ascuns, a fi în stare latentă.
- a sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.
- Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.
- a fi așezat, situat undeva, a se afla.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat
Traduceri
a sta întins
|
|