zăton
română
Etimologie
Din rusă, ucraineană затон (zaton).
Pronunție
- AFI: /zə'ton/
Substantiv
| Declinarea substantivului zăton | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zăton | zătoane |
| Articulat | zătonul | zătoanele |
| Genitiv-Dativ | zătonului | zătoanelor |
| Vocativ | zătonule | zătoanelor |
- (reg.) lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ.
- loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare.
- scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele.
- zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei.
- (spec.) îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; (p.ext.) locul astfel îngrădit.
- Zătoane circulare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online