zbuciuma
română
Etimologie
Probabil din a buciuma.
Pronunție
- AFI: /zbu.ʧju'ma/
Verb
| Conjugarea verbului zbuciuma | |
| Infinitiv | a zbuciuma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zbucium |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zbuciume |
| Participiu | zbuciumat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a se frământa sufletește; a se chinui.
- (v.refl. tranz.) a (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online