împletici

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) împletici
Infinitiv	a (se) împletici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împleticesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împleticească
Participiu	împleticit
Conjugare	IV

(v.refl.) (despre picioare) a se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
(v.refl.) (p.anal.) (despre limbă) a se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
(v.refl.) a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
(v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.