încărcător

română

Etimologie

Din a încărca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kər.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului încărcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încărcător	încărcători
Articulat	încărcătorul	încărcătorii
Genitiv-Dativ	încărcătorului	încărcătorilor
Vocativ	încărcătorule	încărcătorilor

1. persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc.

Cuvinte derivate

• autoîncărcător

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului încărcător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încărcător	încărcătoare
Articulat	încărcătorul	încărcătoarele
Genitiv-Dativ	încărcătorului	încărcătoarelor
Vocativ	încărcătorule	încărcătoarelor

1. aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc.
2. dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online