închipuire

română

Etimologie

Din a închipui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki.pu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului închipuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închipuire	închipuiri
Articulat	închipuirea	închipuirile
Genitiv-Dativ	închipuirii	închipuirilor
Vocativ	închipuire	închipuirilor

1. faptul, puterea, capacitatea de a (-și) închipui; imaginație, fantezie.
2. produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație.
3. idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei).
4. (rar) chip, imagine.

Expresii

• O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu..

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online