învrednici

română

Conjugarea verbului (se) învrednici
Infinitiv	a (se) învrednici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învrednicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învrednicească
Participiu	învrednicit
Conjugare	IV

(v.refl.) a se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.
(v.refl.) a avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
(v.tranz.) (rar) a acorda favoarea, norocul de a...
(v.refl.) a găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.