șfichiui
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului șfichiui | |
| Infinitiv | a șfichiui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șfichiuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șfichiuiască |
| Participiu | șfichiuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a atinge cu șfichiul, a lovi scurt; (p.ext.) a biciui, a plesni.
- (v.tranz.) (fig.) a înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online