șfichiui

română

Etimologie

Din șfichi + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului șfichiui
Infinitiv	a șfichiui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șfichiuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șfichiuiască
Participiu	șfichiuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a atinge cu șfichiul, a lovi scurt; (p.ext.) a biciui, a plesni.
2. (v.tranz.) (fig.) a înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla.

Cuvinte derivate

• șfichiuire
• șfichiuitor
• șfichiuitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online