aștepta
Vezi și : așteptă |
Etimologie
Din latină *astectare (< adspectare).
Pronunție
- AFI: /aʃ.tepˈta/
Verb
Conjugarea verbului (se) aștepta | |
Infinitiv | a (se) aștepta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(se) aștept |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (mă) aștepte |
Participiu | așteptat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta.
- Aștepta de o oră acolo.
- a avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui.
- Mai aștepți puțin, că vin!
- Aștept ocazia.
- (în construcții negative) a sta la îndoială; a ezita; a zăbovi.
- a lăsa să treacă timpul sperând să... sau că...
- (v.refl.) a crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva).
- Ce te-ai așteptat să vezi?
- M-am așteptat la un rezultat mai bun.
Sinonime
- 1: (înv. și pop.) adăsta, (înv. și reg.) acera, (prin Transilv.) agodi
- 2: sta, păsui
- 3: ezita, zăbovi
- 4: spera
- 5: crede, -și imagina, -și închipui
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată
Traduceri
a adăsta; a sta undeva pentru cineva sau ceva
|
|
Etimologie
Din aștepta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru aștepta.