abțigui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Abzug („copie; retragere; declanșator”).

Pronunție

• AFI: /ab.ʦi.guˈi/

Verb

Conjugarea verbului (se) abțigui
Infinitiv	a (se) abțigui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) abțiguiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) abțiguiască
Participiu	abțiguit
Conjugare	IV

1. (fam.) (v.refl.) a se îmbăta.
2. (v.tranz.) a da (cuiva) o bătaie (ușoară).
3. (fig.) a face (cuiva) un rău.
4. (v.tranz.) a modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; (p.ext.) a falsifica.

Sinonime

• 1: (se) turmenta, (se) chercheli, (se) îmbăta
• 2: lovi
• 4: falsifica

Cuvinte derivate

• abțiguire
• abțiguit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online